Definiții de Daniel Aurelian Rădulescu, în ordine alfabetică
- implant
Implant
Nevrut, indus de receptor,
Înfipt străin de-asemănare
La fel cum dor este că doare,
Dar și mai am un singur dor.
E tot întreg sau o felie
Ce se lipește și reneagă
Așa cum pâine o face întreagă...
S-o rupă apoi cu dușmănie.
E lanț incipient, verigă
Exclusivistă în adresă,
O pază-n pierdere... și-o lesă,
Plantându-și spor cum o ferigă.
E apelativ de noutate
În mreje vechi, schimbând cutume
Futil, cum orice nou la lume...
Jumate de sinceritate.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.- Pământ (vezi și Terra)
Ce-i Pământul...
O minge într-un univers în elan, cu cusături de țări
tocite de prea mult timp petrecut deja și cu sfârșit în mări
sau oceane profunde lăsate de degetele transpirate
ale giganților atleți ai jocului de polo cu miza;... a universului eternitate.
Un bulgăre de zăpadă din multimilenara nea,
cea a norilor ce se scurg în șuvoaie la văz de cuptor ce e stea,
cu termen cert necunoscut de existență până la topire
bănuită de evidență, dar necrezută din falsă iluzie de nemurire.
O stație de relansare spre ce nu știm și numim infinit,
limitați de taboo-uri neuronale, de percepte duse la nesfârșit
riscând o meritată pieire prin perpetuarea rușinii
nereușitei din lene, sau a irosirii încercării de depășire a vitezei luminii.
Un incident mineral din explozia de miliarde de terra electroni volți
ce a scos din nimic existența "bozon" ce aparține creatorului de biserici cu bolți
pe care-l repetăm, ca microbii, biologic în izbucniri detonante de iubire
repetând repetenți cu pretenții de a cunoaște cum se naște o fire.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 aprilie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
- soție
Soție
O respirație, ca un parfum într-o eternă briză;
S-alunge, șteargă gânduri negre, să dea zâmbet...
O santinelă, cum în mare-i pază la înec baliză,
În talaz neliniștit de doi, perpetuu-n unic umblet.
E mâna efilată, dată-n dar ca pe un fir de floare
-Mereu se-nmiresmând culori d-esențe calde, dulci-
Trecută-n păr cu drag, topind rutinele-n candoare
Și-ncolăcind fior strâns în scurte nopți... vise prelungi.
Este-un străin de neam ce-a zis eternului odată
"Da!" S-a dat definitiv -uitând ce-a fost- cu tot ce e, ce are,
Jurându-se -ce-n lume tot dispare-ncet, încet- o devotată
La bine și de-i rău, sau neștiut... și chiar de doare, doare.
Dorințelor fierbinți e raza de răcoare din căușul lunii,
E nesfârșită tare, se sfârșind de-amor fragilă cum o apă;
Se curge lângă tine imperceptibil... gheața înțelepciunii,
Că-i și alb puf de nea să nască un surâs, sau lacrima sub pleoapă!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă definiție, o poți adăuga.
Pentru a recomanda definițiile de Daniel Aurelian Rădulescu, adresa este: